prezbitism sni [At: PONI, F. 392 / E: fr presbytisme] Tulburare de vedere caracterizată prin scăderea capacității de acomodare a cristalinului, astfel încât obiectele îndepărtate apar mai clare decât cele apropiate Si: prezbiție, (rar) prezbiopie.

PREZBITISM s. n. Defect de vedere, constînd în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, ceea ce face ca obiectele apropiate să nu fie văzute clar. V. hipermetropie.

PREZBITISM s.n. Defect al ochiului care constă în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, ceea ce face imposibilă vederea clară a obiectelor apropiate; prezbiopie, hipermetropie. [Cf. fr. presbytisme].

PREZBITISM s. n. diminuare a capacității de acomodare a cristalinului, care împiedică vederea clară a obiectelor apropiate; prezbiopie, prezbiție. (< fr. presbytisme)

PREZBITISM n. (în opoziție cu miopie) Anomalie a văzului caracterizată prin faptul că omul vede mai bine obiectele îndepărtate decât cele apropiate. /<fr. presbytisme

*prezbitíe f. (d. prezbit; fr. presbytie). Defectu de a fi prezbit: prezbitia se îndreaptă pin ajutoru sticlelor biconvexe. – Și -itízm n. (fr. presbytisme).

prezbitism s. n.

prezbitism s. n.

prezbitism s. n.

PREZBITISM s. (MED.) prezbiție, (înv.) prezbiopie.

PREZBITISM s. (MED.) prezbiție, (înv.) prezbiopie.