prezbiopie sf [At: ENC. ROM. / V: ~esb~ / S și: ~esbyo~ / P: ~bi-o~ / Pl: ~ii / E: fr presbyopie] (Rar) Prezbitism.

PREZBIOPIE s.f. Defect al ochiului care constă în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, făcînd ca bolnavul să vadă mai clar obiectele îndepărtate decît pe cele apropiate; prezbitism, prezbiție. V. hipermetropie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. presbyopie, cf. gr. presbys – bătrîn, ops – vedere].

PREZBIOPIE s. f. prezbitism. (< fr. presbyopie)

presbiopie sf vz prezbiopie

presbiopie s. f. 1984 (med.) Prezbitism v. presbiacuzie [var. prezbiopie] (din fr. presbyopie; DN3, DEX-S)

prezbiopie s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. prezbiopiei; pl. prezbiopii

PREZBIOPIE s. v. prezbitism, prezbiție.

prezbiopie s. v. PREZBITISM. PREZBIȚIE.

PREZBI-, v. PREZBIO-. □ ~acuzie (v. -acuzie), s. f., senescență auriculară; ~estezie (v. -estezie), s. f., scădere a sensibilității cutanate, întîlnită la senili; ~opie (v. -opie), s. f., scădere fiziologică a acomodației la limita incompatibilă a vederii normale pentru aproape.