PREZBIOPIE s.f. Defect al ochiului care constă în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, făcînd ca bolnavul să vadă mai clar obiectele îndepărtate decît pe cele apropiate; prezbitism, prezbiție. V. hipermetropie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. presbyopie, cf. gr. presbys – bătrîn, ops – vedere].