hipermetropie sf [At: DA ms / S și: (înv) hyp~ / Pl: ~ii / E: fr hypermétropie] (Med) Defect de vedere care se datorează faptului că focarul imaginii este situat dincolo de retină Si: hipermetropism, hiperopie.

HIPERMETROPIE s. f. Defect de conformație a ochilor, care are ca urmare formarea imaginii înapoia retinei. V. prezbitism.

HIPERMETROPIE s.f. Defect de vedere datorită formării imaginii înapoia retinei; hiperopie. [Gen. -iei. / < fr. hypermétropie, cf. gr. hyper – dincolo, metron – măsură, ops – vedere].

HIPERMETROPIE s. f. defect de vedere datorat formării imaginii înapoia retinei; hipermetropism. (< fr. hypermétropie)

*ipermetropíe f. (d. ipermetrop). Med. Starea ochĭuluĭ în care razele luminoase paralele axeĭ îșĭ formează focaru dincolo de retină.

hipermetropie (desp. -me-tro-) s. f., art. hipermetropia; g.-d. art. hipermetropiei; pl. hipermetropii, art. hipermetropiile (desp. -pi-i-)

hipermetropie (-me-tro-) s. f., art. hipermetropia; g.-d. art. hipermetropiei; pl. hipermetropii, art. hipermetropiile

hipermetropie s. f. (sil. -tro-), art. hipermetropia, g.-d. art. hipermetropiei; pl. hipermetropii, art. hipermetropiile

HIPERMETROPIE s. (MED.) hipermetropism.