întrolocare sf [At: ODOBESCU, S. X, 534 / V: ~torl~, ~torlocire, ~tornoc~, ~luc~, ~rul~, ~ruluc~, ~turl~, ~turluc~ / Pl: ~cări / E: întroloca] (Reg) 1 Strângere la un loc Si: întrunire, reunire. 2 Formare. 3 Însoțire. 4 (Spc) Începere a unei relații de dragoste cu cineva. 5 (Fig) Relație sexuală cu cineva. 6 Situare în același loc Si: întâlnire. 7 Unire. 8 Amestecare. 9 Înglobare. 10 Îngăimare.