zeiță s.f 1 Zeitate de sex feminin; zeie, (înv.) zee, zînă. Așa ni-l voiră zeițele sorții (BLA.). ◊ Fig. Ziarele erau pline doar de atacuri veninoase... în numele „democrației”, zeița la modă (POPOV.). 2 Fig. Femeie foarte frumoasă; femeie care reprezintă obiectul unei adorații, al unei mari iubiri. Ei îndurau veseli... despotismul ei de zeiță locală (CA. PETR.). • pl. -e. /zeu + -iță.