vorniceasă s.f. 1 (ist.) Soția vornicului; (înv.) vorniciță. 2 (înv., pop.) Soție de primar. Pe fruntea vornicesei un nour de-ngrijire, Urcîndu-se, pe gene împrăștia umbrire (I. NEGR.). 3 (pop.) Prietena cea mai apropiată a miresei, avînd diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, (pop.) vorniciță. • pl. -ese. /vornic + -easă.