vocală s.f. (fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întîlnească nici un obstacol. Vocalele limbii române sînt: a, ă, î (â), e, i, o, u. Vorbea foarte repede,... lungind, adînc tulburător, vocalele (CA. PETR.). ◊ Vocală anterioară (sau palatală, prepalatală) = vocală care se articulează în partea anterioară a cavității bucale (e, i). Vocală medială (sau centrală) = vocală care se articulează în partea medială a cavității bucale (a, ă, î). Vocală posterioară (sau postpalatală, velară) = vocală care se articulează în partea posterioară a cavității bucale (o, u). Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. Vocală deschisă v. deschis. Vocală închisă v. închis. Vocală lungă v. lung. Vocală rotunjită v. rotunjit. Vocală scurtă v. scurt. Vocală tematică v. tematic. ♦ Semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. • pl. -e. /<lat. [littera]vocalis, it. vocale, germ. Vokal.