SUVENIRE, suveniri, s. f. Amintire. Așezați pe jățuri la gura sobei... am petrecut ore întregi și plăcute cu amicul Vasile Alecsandri, povestindu-ne unul altuia suvenirile noastre din tinerețe. GHICA, S. A. 44. Am fugit la țară; însă acolo singurătatea, aerul curat, privirea naturei deșteptară în inima mea suvenirea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 61. ♦ Obiect sau semn care reprezintă sau evocă o amintire. Îi las aste scrieri ca o suvenire de recunoștință. NEGRUZZI, S. I 209. – Variantă: suvenir (C. PETRESCU, O. P. I 114), suvenire (ODOBESCU, S. III 22, ALECSANDRI, P. A. 63) și suveniruri (RUSSO, S. 19), s. n.