SOLDĂ, solde, s. f. Salariu plătit soldaților și ofițerilor. Îi trîntise [pe soldați] prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 397. Ostașii lui Ion-vodă, din care cei mai mulți fără soldă, aveau drept impuls perspectiva predei (= prăzii). HASDEU, I. V. 123. ◊ Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). Nu sîntem chiar așa de sălbateci!... Nu avem revoluționari care se tocmesc în solda cutărui sau cutărui grup petrolifer. C. PETRESCU, A. 411.