recunoștință sf [At: GOLESCU, E. 302/24 / Pl: ~țe / E: recunoaște + -ință după fr reconnaissance] 1 Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine. 2 Recunoaștere a unei binefaceri primite Si: gratitudine, (îvr) recunoaștere (14). 3 Răsplată (1).