prisosire sf [At: HERODOT (1645) / Pl: ~ri / E: prisosi] 1 (Înv) Existență a ceva în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva Si: prisosit¹ (5). 2 (Înv) Depășire a măsurii sau a limitei obișnuite Si: prisosit¹ (6). 3 (Înv) Rămânere în surplus după ce s-a consumat cât era necesar Si: prisosit¹ (7). 4 (Înv; nob) Inutilitate. 5 (Îvr) Dare în plus. 6 Aducere a unei precizări suplimentare. 7 (Pex) Prisos (1). 8 (Îlav) Cu ~ Cu prisosință. 9 (Îvr) Folos.