PIEZOELÉCTRIC, -Ă (< fr.; {i}) adj. Referitor la piezoelectricitate, care prezintă piezoelectricitate. ◊ Efect p. direct (sau invers) = polarizare electrică (respectiv deformare mecanică) a unor corpuri cristaline sub acțiunea unor solicitări mecanice exterioare (respectiv a unui câmp electric exterior). Descoperit (1880) de Pierre și Jacques Curie.