O, tempora! O, mores! (lat. "O, timpuri! O, moravuri!) – E strigătul de protest al lui Cicero, din Catilinare (I, 21 ș.a.), unde vestitul orator roman, pe atunci (anul 63 î.e.n.) consul, atacîndu-l pe Catilina, se ridica îngrozit contra complicităților care au făcut posibilă o conjurație ca aceea pusă la cale de Catilina, împotriva senatului roman. De asemenea, în Verrine (cap. XXV, paragr. 59, r. 1) referindu-se la lăcomia lui Verres care, în calitate de pretor al Siciliei, a despuiat monumentele de podoabele lor prețioase, a furat vase și odoare de aur și și-a însușit o avere uriașă, Cicero folosește din nou: O, tempora! O, mores! Vorba a rămas și e invocată atunci cînd vrem să arătăm în ce grad de decădere au ajuns uneori moravurile. LIT.