MĂRFUȘOARĂ s. f. (Familiar) Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r f ă (4), (rar) m ă r f u l i ț ă; marfă puțină sau fără valoare. Să mă duc cu ceva mărfșoară la împărăția Golcondei, unde era căutare la tot felul de marfă. GORJAN, H. IV, 135/21. - Pl.: mărfușoare. – Și: (popular) mărfșoáră s. f. – Marfă + suf. -ușoară.