GOLAN, -Ă, golani, -e, s. m. și f. Om de nimic, derbedeu, haimana, vagabond, coate-goale. Ce umbli ca un golan, mă? DUMITRIU, V. L. 126. N-ai martori – însamnă că ești o coadă de cîne... un golan pentru care nu-și pune obrazul nimeni. CAMILAR, N. II 313. ◊ (Termen de dispreț folosit de clasele exploatatoare, la adresa celor săraci și exploatați) Pintilie îl privi, parcă abia atunci îl descoperea. «Cum poate un golan ca ăsta să se încontreze cu mine?» cugeta el cu uimire. Împotrivirea pe care o găsea la coloniști îl supăra. SADOVEANU, P. M. 35. Împăratului i-a fost de-a mirarea văzînd că niște golani au asemenea îndrăzneală. CREANGĂ, P. 249. ♦ (Adjectival) Lipsit de haine, gol, dezbrăcat. Să-și ieie noră pe-o Satană? Că e săracă și golană; De ce nu vine ca să-i dau Pomană? COȘBUC, P. I 127. Ți-ai părăsit... căsuța Și pe bieții copilași I-ai lăsat golani, drumași. TEODORESCU, P. P. 554.