catapeteasmă f. 1. (în templul din Ierusalim) vălul care despărția partea numită sfânta de sfânta sfintelor; 2. peretele împodobit cu icoane (numit și iconostas) care desparte altarul de largul bisericii; 3. fig. acoperământ: dar catapeteazma lumii ’n adânc s’a ’nnegrit EM. [De origină slavo-greacă].