boxă s.f. 1 (constr.) Despărțitură, compartiment de dimensiuni reduse al unei încăperi, al unei case, care este destinat unor servicii auxiliare, care este folosit ca depozit etc. Pivniță cu două boxe. ♦ Despărțitură într-un grajd, pentru un singur animal. 2 Compartiment de dimensiuni reduse, despărțit de sala principală a unui restaurant; separeu. Grupul e condus la masa rezervată, așezată oblic într-un fel de boxă (CA. PETR.). 3 (jur.) Parte dintr-o sală la tribunal, amenajată special, unde stau acuzații în cursul unui proces. Boxa acuzaților. 4 (nav.) Compartiment amenajat pe malul unei ape, care servește la parcarea ambarcațiilor cu motor. 5 Loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor, pentru alimentare cu benzină etc. 6 Ladă care servește la transportarea (încărcarea și descărcarea) animalelor pe o navă. 7 Incintă acustică; difuzor. • pl. -e. /<fr., engl. box.