BOGAT I. adj. 1 Care are multă avere, avut, cu stare (contr. SĂRAC); proverb: nu e ~ cel ce are mult, ci cel ce se mulțumește cu puțin; – cine nu e dator e destul de ~; – decît ~ și bolnav, mai bine sărac și sănătos; familiar: putred de ~, foarte bogat ¶ 2 Care are mult, în belșug: ~ în haine și în odoare ¶ 3 Numeros, în mare cantitate: o bibliotecă ~ă ¶ 4 Mănos, roditor: pămîntul în care se vor sămăna cartoflele trebue să fie foarte ~ (ION.) ¶ 5 De mare preț, scump: hainele cele mai mîndre și mai ~e (ISP.). II. sm. Om cu stare, cu multă avere, bogătaș; proverb: nu plătește ~ul, ci săracul (sau vinovatul; – ~ul greșește și săracul își cere iertăciune; – pînă-i vine cheful ~ului, îi iese sufletul săracului [vsl.].