bicicletă s.f. 1 Vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, dintre care cea din urmă este o roată motrice, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele. ◊ Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acíonînd cîte o pereche de pedale. Bicicletă ergometrică v. ergometric. ◊ Expr. (fam.) A(-i) lua (cuiva) caii (sau boii) de la bicicletă = a nu avea ce-i face. 2 Fig. (iron.) Ochelari. Și-a pus bicicleta pe nas. • pl. -e. / <fr. bicyclette.