10 definiții pentru sărmănel
Explicative DEX
SĂRMĂNEL, -ICĂ, sărmănei, -ele, adj. (Pop.; adesea substantivat) Diminutiv al lui sărman; sărmănuț. – Sărman + suf. -el.
SĂRMĂNEL, -ICĂ, sărmănei, -ele, adj. (Pop.; adesea substantivat) Diminutiv al lui sărman; sărmănuț. – Sărman + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de IoanSoleriu
 - acțiuni
 
sărmănel [At: GORJAN, H. IV, 176/31 / V: sâr~ / Pl: ~ei / E: sărman + -el] (Pop; șhp) 1-2 am (Cam) sărman (1). 3-6 sm, a Sărman (18-19).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
SĂRMĂNEL, -ICĂ, sărmănei, -ele, adj. Diminutiv al lui sărman. 1. v. sărman (1). Mario – urmă boierul – te văd sărmănică. VISSARION, B. 183. 2. v. sărman (3). (Adesea substantivat) Ce-i vinovată, sărmănica de dînsa, ca să rabde de foame. CONTEMPORANUL, III 794. Ah! omule sărmănele, Mîngîie-te cu-a mea jele. CONACHI, P. 163. Sărmănica, vai de ea, Șede-ntr-un vîrf de nuia (Aluna).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
sârmănel, ~ică a vz sărmănel
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
sirmanică[1] a vz sărmănel
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
 
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
sărmănel (pop.) adj. m., pl. sărmanei; f. sărmănică, pl. sărmănele
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
sărmănel (pop.) adj. m., pl. sărmănei; f. sărmănică, pl. sărmănele
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
sărmănel adj. m., pl. sărmănei; f. sg. sărmănică, pl. sărmănele
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
SĂRMĂNEL adj., s. v. sărăcuț.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
sărmănel adj., s. v. SĂRĂCUȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    adjectiv (A70)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular |  
  |   
  |  ||
| plural |  
  |   
  |  |||
  sărmănel, sărmănicăadjectiv  
 -   
-  Mario – urmă boierul – te văd sărmănică. VISSARION, B. 183. DLRLC
 -  Ce-i vinovată, sărmănica de dînsa, ca să rabde de foame. CONTEMPORANUL, III 794. DLRLC
 -  Ah! omule sărmănele, Mîngîie-te cu-a mea jele. CONACHI, P. 163. DLRLC
 -  Sărmănica, vai de ea, Șede-ntr-un vîrf de nuia (Aluna). DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Sărman + -el. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.