7 definiții pentru sortilegiu
Explicative DEX
SORTILEGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.
SORTILEGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sortilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: fr sortilège] (Rar) Vrăjitorie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SORTILEGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat. med. sortilegium < sortilegus – profetic].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORTILEGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it. sortilegio, lat. sortilegium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
sortilegiu s. n., art. sortilegiul; pl. sortilegii, art. sortilegiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sortilegiu [giu pron. gĭu] s. n., art. sortilegiul; pl. sortilegii, art. sortilegiile (-gi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sortilegiu s. n. [-giu pron. -giu], art. sortilegiul; pl. sortilegii, art. sortilegiile (sil. -gi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: sortilegĭu
| substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sortilegiu, sortilegiisubstantiv neutru
- 1. Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: profeție
etimologie:
- sortilegio DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.