2 definiții pentru scunducel
Explicative DEX
scunducel, ~ea a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 42 / Pl: ~ei, ~e / E: scund + -ucel] (Îrg; șhp) 1-2 Scunduț (1-2). 3-4 Scurticel.
Regionalisme / arhaisme
scunducel, -ea, adj. (înv. și reg.) scurticel, scundicel, scunduț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scunducel
scunducel adjectiv
| adjectiv (A69) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)