opțiuni

6 definiții pentru poleleu

Explicative DEX

poleleu1 sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 155 / Pl: ~ee / E: nct] (Reg) „Coșărcuță”.

poleleu2 sn [At: LEXIC REG. 50 / Pl: ~ee / E: cf teleleu] (Reg) Fel de a se prezenta Si: aspect, ținută.

poleléŭ și poliléŭ și (maĭ vechĭ) polieléŭ n., pl. eĭe saŭ eurĭ (ngr. și vgr. polyéleos, foarte milostiv). Cîntarea din aintea liturghiiĭ la sărbătorile marĭ (numele psalmilor 134 și 135, dintre care în biserică se cîntă primu, ĭar în mînăstirĭ amîndouă): clopotu suna de poleleŭ.

Enciclopedice

poleleu s. n. v. polileu.

Regionalisme / arhaisme

poleleu1, polelee, s.n. (reg.) coșuleț, coșărcuță.

poleleu2, polelee, s.n. (reg.) fel de a se prezenta, ținută, aspect.

Intrare: poleleu
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleleu
  • poleleul
  • poleleu‑
plural
  • polelee
  • poleleele
genitiv-dativ singular
  • poleleu
  • poleleului
plural
  • polelee
  • poleleelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)