9 definiții pentru paur

Explicative DEX

paur sm [At: MOLIN, R. B. 418 / V: paor, paore, pauăr, ~re / Pl: ~i / E: ger dal Pauer] (Ban) 1 Țăran. 2 Muncitor agricol care locuiește la oraș.

paor sm vz paur

paore sm vz paur

pauăr sm vz paur

paure sm vz paur

Etimologice

paure (-ri), s. m. – Țăran, lucrător agricol. Germ. Bauer (Candrea). În Banat, ca și der. păuriță, s. f. (țărancă); păurie, s. f. (plugărie); păuresc, adj. (țărănesc). Cf. sb. paor „țăran”.

Sinonime

PAUR s. v. sătean, țăran.

paur s. v. SĂTEAN. ȚĂRAN.

Arhaisme și regionalisme

paur, pauri, s.m. (reg.) 1. țăran. 2. muncitor agricol care locuiește la oraș.

Intrare: paur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paur
  • paurul
  • pauru‑
plural
  • pauri
  • paurii
genitiv-dativ singular
  • paur
  • paurului
plural
  • pauri
  • paurilor
vocativ singular —
plural —
paor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pauăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paure
  • paurele
plural
  • pauri
  • paurii
genitiv-dativ singular
  • paure
  • paurelui
plural
  • pauri
  • paurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)