opțiuni
  • info

4 definiții pentru năpruie

Explicative DEX

NĂPRUI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

NĂPRUI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

Ortografice DOOM

năprui (reg.) (desp. nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprui; adj. f., s. f. năpruie, pl. năprui

năprui (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprui; adj. f., s. f. năpruie, pl. năprui

Tezaur

NĂPRUI, -IE adj. (Regional; și substantivat) (Om) prost, idiot, nătîng (I 1). Cum era puțin năprui, Făcea ca din cioc-pocul lui Să nu-nțelegem multe, coșbuc, p. i, 272. Bună-ziua, măi Istrate. – Doi boboci de rață, frate. – Măi Istrate, tu ești surd? – Mai trecu unu c-un cîrd. – Bală-te Dumnezeu, năprui. – Nițică cînepă ziceam să-mi pui. zanne, p. vi, 168. Bună ziua, lele Floare! – La Stan cu demîncare... – Hei, bată-te de năpruie! – Cînipă zicea să puie. RĂDULESCU-CODIN, 52, cf. PAȘCA, GL., BUL. Fil. ii, 290. ♦ Zănatic, țicnit, într-o ureche. Cf. scl 1963, 17. – pl.: năprui. – Etimologia necunoscută.

Intrare: năpruie
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpruie
  • năpruia
plural
  • năprui
  • năpruile
genitiv-dativ singular
  • năprui
  • năpruii
plural
  • năprui
  • năpruilor
vocativ singular
  • năpruie
  • năpruio
plural
  • năpruilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năprui, năpruisubstantiv masculin
năpruie, năpruisubstantiv feminin
năprui, năpruieadjectiv

  • 1. regional (Om) prost, idiot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: idiot idiot prost
    • format_quote Cum era puțin năprui Făcea ca din cioc-pocul lui Să nu-nțelegem multe. COȘBUC, P. I 272. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.