neviscă sf [At: KLEIN, D. 203 / V: navâs~, năvâs~, ~vâs~, ~icică, ~ișcă, ~itcă, nivicică, nivisc sm, niviscă, nivitcă / Pl: ~iști, ~iște / E: ucr невістка „noră”] (Zlg; reg) Nevăstuică (8) (Mustela nivalis). corectat(ă)

navâscă sf vz neviscă corectat(ă)

năvâscă sf vz neviscă

nevâscă sf vz neviscă

nevicică sf vz neviscă

nevișcă sf vz neviscă

nevitcă sf vz neviscă

nivicică sf vz neviscă

nivisc sm vz neviscă

niviscă sf vz neviscă

nivițcă sf vz neviscă

NEVISCĂ s. v. nevăstuică.

neviscă s. v. NEVĂSTUICĂ.

nevíscă, (năvâscă), s.f. (reg.) Nevăstuică; animal mamifer, acoperit cu blană roșcată (Mustela nivalis): „Vacă-nveninată, / De neviscă mușcată” (Memoria, 2001: 59). – Din ucr. nevistka (MDA).

neviscă, (năvâscă), s.f. – (reg.) Nevăstuică; animal mamifer, acoperit cu o blană moale, roșcată (Mustela nivalis): „Vacă-nveninată, / De neviscă mușcată” (Memoria, 2001: 59). – Din ucr. nevistka (MDA).

neviscă, (năvâscă), s.f. – Nevăstuică; animal mamifer, acoperit cu o blană moale, roșcată (Mustela nivalis): „Vacă-nveninată, / De neviscă mușcată” (Memoria 2001: 59). – Din nevastă + -iscă.

năvâscă, s.f. – v. neviscă („nevăstuică”).

năvâscă, s.f. – v. neviscă.

NEVlSCĂ s. f. (Regional, mai ales în Maram., Ban. și Transilv.) Nevăstuică (II 1) (Mustela nivalis). cf. klein, d. 203, lb, gheție, r. m., alexi, w., vaida. De nevitcă sînt și descîntece. ȘEZ, III, 204, cf. t. papahagi, m. 227. D’iscîntă d’i navîscă șî d’i șęrpi. arh. folk, v, 157, cf. ALR I 1 173, MAT. DIALECT. I, 82, GLOSAR REG. – pl.: neviști și neviște. – Și: nevișcă (caba, săl. 91, alr i 1 173/259, 266, 269, 270, 281, cv 1950, nr. 11-12, 40), nevicică (rl vi, 210, alr i 1 173/215, 360, 363; pl. nevicice, alr i 1 173/363), nevitcă, nevîscă (alr i 1 173/80), navîscă, năvîscă (klein, d. 203, lb, alr i 1 173/35, 90, 94, 96, 116, 308, 315), nivicică (alr i 1 173/214, 268; pl. niviști, ib.) s. f., nivisc (ib. 1 173/295; pl. nivischi, ib.) s. m., niviscă (ib. 1 173/305, 320, alr ii/284, glosar reg.), nivițcă (glosar reg.) s. f. – Din ucr. невистка „noră”.