NEUTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutral (1). ◊ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între granițele a două țări pe care nu staționează forțe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în niciun partid, în niciun curent etc.; care se abține de la a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește niciun interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferență, lipsă de participare; spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (și substantivat, n.) = formă a unor părți de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (și substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiți cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.

neutru, ~ă [At: VĂCĂRESCUL, GR. 25/1 / A și: neutru / Pl: ~ri, ~re / E: lat neuter, -tra, it neutro, fr neutre] 1-2 sn, a (Șîs gen, sau, înv, fel) ~ (Gen gramatical) caracteristic numelor de obiecte Si: (asr) ambigen. 3-4 sn, a (Șîs substantiv ~) (Substantiv) care aparține genului neutru (2). 5 a (Înv; îs) Verb ~ Verb intranzitiv. 6 a (Îs) Vocală ~ră Vocală medială. 7-8 a (Rar) Neutral (3-4). 9 a (Chm) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic Si: (rar) neutral (5). 10 a (Fiz) Care nu are sarcină electrică. 11 a (D. state, popoare) Care nu face parte dintre beligeranți Si: (înv) neutral (1). 12 a (Îs) Zonă ~ră sau teritoriu ~ Teritoriu pe care nu staționează forțe armate, situat între granițele a două țări. 13 a (Pex; d. persoane sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un curent, partid etc. 14 a (Pex; d. persoane sau grupuri sociale) Care se abține de a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă Si: imparțial, indiferent. 15 a Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ. 16 a Care nu trezește nici un interes deosebit Si: indiferent, nesemnificativ. 17 a Care exprimă indiferență, lipsă de participare. 18 a (Spc) Lipsit de valoare afectivă sau stilistică Si: inexpresiv, șters. 19 a (Lin; d. foneme) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. 20 a (Fiz) Care nu are sarcină electrică. 21 a (Fiz) Care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă.

NEUTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutral (1). ◊ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între granițele a două țări pe care nu staționează forțe armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abține de la a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă. 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferență, lipsă de participare; spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. ♦ (Fon.) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. 3. (Gram.; în sintagmele) Gen neutru (și substantivat, n.) = formă a unor părți de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuită numelor de lucruri. Substantiv neutru (și substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiți cu metale. 5. (Fiz.) Care nu are sarcină electrică; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.

NEUTRU, -Ă, neutri, -e, adj. 1. (Despre un stat) Care nu ia parte la conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare, care păstrează neutralitatea; (despre oameni sau grupuri sociale) care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc. (v. apolitic). O vizită a unor gazetari elvețieni, olandezi... în sfîrșit din țările neutre. C. PETRESCU, Î. II 66. De nu vor a le face ajutor sau a sta neutri, apoi ungurii vor căuta a nu avea trebuință de el. GHICA, A. 318. ◊ Zonă neutră (sau teritoriu neutru) = teritoriu (situat între granițele a două țări) pe care nu se pot ține forțe armate. 2. Indiferent. 3. (Gram., în expr.) Gen neutru = formă pe care (în gramaticile unor limbi) o ia numele (substantivul, adjectivul etc.), denumind mai ales obiecte inanimate, nume colective și generice, precum și unele animate. Substantivul «scaun» este de genul neutru. ▭ Sub influența limbilor slave, genul neutru a căpătat în romînește o nouă valorificare, conținutul național al categoriei a fost precizat mult mai bine decît în latinește. GRAUR, S. L. 104. Substantiv neutru = substantiv care este de genul neutru. Vocală neutră = vocală medială, v. medial. ♦ (Substantivat, n.) Genul neutru. Problema neutrului în limba romînă. 4. (Chim.; despre compuși) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic. ♦ (Fiz.; despre corpuri sau porțiuni de materie) Care nu are sarcină electrică. – Accentuat și: neutru.

NEUTRU, -Ă adj. 1. Care nu ia partea nimănui, care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu se amestecă în conflictul dintre mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (și s.n.) = formă pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi în special obiecte inanimate, unele nume colective și generice, precum și unele animale. ◊ Vocală neutră = vocală medială. 4. (Chim.; despre compuși) Care nu prezintă nici caractere de acid, nici caractere de bază. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcină electrică. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

NEUTRU, -Ă adj. 1. care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranți, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc. 2. nesemnificativ, indiferent. 3. gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular formă masculină și la plural formă feminină. ♦ vocală ~ă = vocală medială. 4. (despre compuși) care nu prezintă nici caracter de acid și nici bazic. ◊ (despre corpuri) care nu are sarcină electrică. 5. (despre organisme) care nu are un sex bine definit; asexuat. ◊ care nu are gonade funcționale; steril. (< fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra)

NEUTRU ~ă (~i, ~e) 1) (despre state) Care nu aderă la nici una dintre părțile aflate în conflict; care promovează o politică de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimănui. 3) Care este lipsit de proprietăți bine pronunțate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; șters. Stil ~. 4) lingv.: (Gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de bază. [Sil. ne-u-; Acc. și neutru] /<fr. neutre, lat. neuter, ~tra, it. neutro

neutru a. 1. neutral; 2. în chimie: sare ce nu e nici acid nici alcalin; 3. Gram. se zice de verbele cari n’au o complinire directă: a dormi e un verb neutru; 4. se zice în unele limbi de un gen care nu e nici masculin nici femenin. ║ n. genul neutru: neutrul se mai numește românește și eterogen sau ambigen.

* néutru, -ă adj. (lat. né-uter,né-utra, nicĭ-unu din doĭ). Neutral, care nu se amestecă pintre alțiĭ care-s rivalĭ: a rămînea neutru. Chim. Care nu e nicĭ acid, nicĭ alcalin. Fiz. Care nu prezentă nicĭ un fenomen electric. Gram. Genu neutru, cuvînt neutru, în unele limbĭ, care nu nicĭ masculin, nicĭ feminin și care se numește și eterogen. Verb neutru, verb intransitiv. Adv. În mod neutru: a vorbi neutru.

neutru¹ adj. m., pl. neutri, art. neutrii; f. neutră, pl. neutre

!neutru² s. n., art. neutrul; (forme) pl. neutre

!neutru¹ adj. m., pl. neutri; f. neutră, pl. neutre

*neutru² s. n., art. neutrul

neutru/neutru adj. m., pl. neutri/neutri; f. sg. neutră/neutră, pl. neutre/neutre

neutru

neutru.

NEUTRU, -RĂ adj. (< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi): în sintagmele gen neutru și vorbire neutră (v.).

POZIȚIE NEUTRĂ poziția perpendiculară a manșei în care aeronava primește o poziție aproape orizontală în timpul zborului.

NEUTRU adj., s. 1. adj. (înv.) neutral. (Stat ~.) 2. adj. (fig.) echidistant. (Poziție ~ față de...) 3. s., adj. (GRAM.) (ieșit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul ~.)

NEUTRU adj., s. 1. adj. (POLITICĂ) (înv.) neutral. (Stat ~.) 2. s., adj. (GRAM.) (ieșit din uz) ambigen, (înv.) eterogen. (Genul ~.)

Neutru ≠ angajat

NEUTRU, -Ă adj. 1. (În sintagmele) Gen (sau, învechit, fel) neutru (și substantivat, n.) = gen gramatical caracteristic numelor de obiecte (inanimate); (astăzi rar) ambigen. [Genul] neutru sau dă nici unul. văcărescul, gr. 25/1, cf. iordan, g. 77. Existența neutrului, în română, ca gen opus masculinului și femininului, a fost contestată, fără îndoială pe nedrept. scl 1957, 407. Substantiv neutru (și substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Problema celor două desinențe ale pluralului neutrelor... este suficient de complexă. ll i, 104. Pluralul substantivelor neutre românești se formează cu desinențele -uri, -e și -i. graur, i. l. 125. (Învechit) Verb neutru = verb intranzitiv. Verburile neutre sînt care nu să pot face pasive, căci nu sînt nici lucrătoare, nici pătimitoare. tempea, Gram. 155/10. Verburile de mijloc sau neutre. diacoNOVICI-LOGA, GR. ROM. 113/3, cf. ROSETTI-CAzacu, i. l. r. i, 430. Vocală neutră = vocală medială, v. medial. Vocalele mediale î, ă și a, nefiind nici anterioare, nici posterioare, pot fi numite și vocale neutre. Gram. rom¹, i, 59. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvîntului; care se poate referi la obiecte de orice gen; (rar) neutral (2). Cînd spun: ce-i asta?, a luat-o la fugă; alta la rînd etc., „asta”, „o” și „alta”, deși feminin în ce privește forma, sînt neutre (cu adevărat, ca în limba latină) din punctul de vedere al sensului. iordan, g. 77. 2. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; (rar) neutral (3). Numitele neutre sări amestecate în apă aromatică cu sirop de nalbă. ar (1830), 434²/1, cf. negulici, marin, pr. i, 226/23, barasch, m. iii, 155/31. Dacă într-o soluție oarecare concentrația ionilor de hidrogen... este egală cu aceea a ionilor de oxidril... se spune că soluția este neutră. Chim. an. călit. 44. Pe o lamă de microscop se pune o picătură din soluția neutră a sării de aluminiu, ib. 129. ♦ (Fiz.) Care nu are sarcină electrică. Toate corpurile din natură sînt în stare neutră sau sînt încărcate cu electricitate neutră. poni, f. 197. Așadar, din punct de vedere numeric un ultramicron este neutru, Chim. an. călit. 79. 3. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte dintre beligeranți sau dintre părțile adverse; (învechit) neutral (1). Să spuie sultanului că, de nu vor a le face ajutor sau a sta neutri, apoi ungurii vor căuta a nu avea trebuință de el și a-l supăra în Valachia Mare, Mică și Moldova. bălcescu, ap. ghica, a. 318. S-a întîmplat... să fie anunțată o vizită a unor gazetari elvețieni, olandezi... în sfîrșit din țările neutre. c. petrescu, î. ii, 66. ◊ Zonă neutră sau teritoriu neutru = teritoriu situat între granițele a două țări, pe care nu staționează forțe armate. dm. ♦ p. ext. (Despre persoane sau grupuri sociale) Care nu se încadrează într-o tabără sau alta, într-un curent sau altul etc.; care se abține de a se pronunța pro sau contra, păstrînd o atitudine rezervată, pasivă. v. imparțial, indiferent. Necunoștința limbii ne-au făcut să uităm datoriile naționale și să fim neutri. mumuleanu, c. 58/2. Nimănui nu este iertat de a rămînea neutru. rom. Lit. 671/38. Ambiția de a zugrăvi o lume necunoscută, față de care scriitorul este neutru, rămîne o deșertăciune. v. rom. mai 1957, 181. E vorba... de rînduri trimise de către cititori, unii neutri, alții porniți pe subsemnatul, contemp. 1962, nr. 808, 2/6. ◊ (În context figurat) [Gara] era singura instituție pe care o cunoșteam nu prietenoasă, dar neutră, a tuturor. braescu, a. 241. ♦ Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care exprimă indiferență, lipsă de participare; spec. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. v. inexpresiv, șters. Mă aflam atunci în una din acele stări sufletești care s-ar putea numi neutre. hogaș, dr. i, 44. Întîmplarea nu e niciodată neutră. E tristă, ori comică, în orice caz emoționantă. ibrăileanu, s. l. 94. Sub culoarea lui neutră simțirăm o paliditate extremă. arghezi, t. c. 65. Trec, de obicei, drept neutre cuvintele și formele limbii literare, ale limbii normate. vianu, m. 145. Omul din spatele mecanicului scoase un „de” neutru, fără nici o căldură. barbu, ș. n. 146. Lăsăm pentru moment la o parte primejdia ce-o reprezintă picturalul în sine, descrierea neutră de peisaj. tribuna, 1962, nr. 267, 3/1. Localnicii se pare că au plătit vechi polițe băcăuanilor, cîștigînd la mare luptă un meci ce se anunța destul de neutru. contemp. 1962, nr. 806, 2/5. ♦ (Lingv.; despre foneme) Care nu participă la o anumită opoziție fonologică. – Accentuat și: neutru. – pl.: neutri, -e. – Din lat. neuter, -tra, it. neutro, fr. neutre.