NAVIGA, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. 3. (Inform.) A trece de la o informație la alta într-un document hipertext sau hipermedia. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.

naviga vi [At: MAIOR, IST. 24/7 / V: (îvr) năvega / Pzi: ~ghez, (rar) navig / E: fr naviguer] 1 (D. oameni) A călători cu o navă (1). 2 (D. oameni) A călători cu o aeronavă. 3-4 A conduce mersul (unei nave (1) sau al) unei aeronave. 5 (D. nave) A se deplasa pe apă Si: a pluti. 6 (D. aeronave) A se deplasa în aer sau în cosmos Si: a zbura.

*NAVIGA (-ighez) vb. intr. ⛵ A călători pe mare sau pe rîuri, a pluti cu corabia [fr. < lat.].

NAVIGA, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.

NAVIGA, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave) A merge pe apă (urmînd un drum dinainte ales). Vapoare navigau pe mări pustii. C. PETRESCU, R. DR. 37. ♦ (Despre oameni) A călători cu o navă pe apă. Navighez. Da, da, navighez. Vezi tabla asta? E jurnalul meu de bord. SEBASTIAN, T. 32. De două luni navigam tot prin aceleași locuri. BART, S. M. 11. De trei zile-acum pe mare Navigînd fără-ncetare, Noi pămîntul n-am zărit! ALECSANDRI, O. 137. 2. (Despre vehicule aeriene) A pluti în aer, a zbura (urmînd un drum dinainte ales).

NAVIGA vb. I. intr. 1. A călători, a merge pe apă (cu o navă). ♦ (Despre o navă) A pluti, a merge pe apă. 2. A zbura, a pluti în aer. [P.i. 3,6 -ghează. / < it., lat. navigare, fr. naviguer].

NAVIGA vb. intr. 1. a călători (cu o navă). ◊ (despre nave) a se deplasa pe apă. 2. (despre aeronave) a zbura. (< it., lat. navigare, fr. naviguer)

A NAVIGA ~ghez intranz. 1) (despre nave, aeronave) A se deplasa pe apă sau prin aer. 2) (despre persoane) A călători cu o navă. /<lat., it. navigare, fr. naviguer

navigà v. a călători pe mare sau pe râurile mari: navigând fără încetare AL.

năvega v vz naviga

* návig și -ghéz, a -gá v. intr. (lat. navigo, -áre, d. navis, navă și agere, a împinge. V. purg). Călătoresc cu corabia pe fluviĭ saŭ pe mare, conduc corabia. Călătoresc cu balonu saŭ cu aeroplanu.

naviga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. navighez, 3 navighează; conj. prez. 1 sg. să navighez, 3 să navigheze

naviga (a ~) vb., ind. prez. 3 navighează

naviga vb., ind. prez. 1 sg. navighez, 3 sg. și pl. navighează

naviga (ind. prez. 1 sg. navighez, 3 sg. și pl. navighează)

navighez, -ghează 3.

a naviga în strâmtoarea Dardanele (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

NAVIGA vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)

NAVIGA vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)

NAVIGA vb. I. intranz. 1. (Despre oameni) A călători cu o navă (1) (v. pluti)sau cu o aeronavă (v. zbura); a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. Avind vînt bun năvegară mai încolo. MAIOR, IST. 24/7. Cînd năvegam (mergeam, cu corabia) vânturile ne strimtorară a eși la uscat. id. T. 106/9. De trei zile-acum pe mare, Navigînd fără-ncetare Noi pămîntul n-am zărit! ALECSANDRI, P. II, 41. [Luna] se va fi arătat misterioasă lui Ovidiu... și poate tovarășilor lui lason, navigînd pe mări pustii. C. PETRESCU, î. i, 16. De două luni navigam tot prin aceleași locuri. BART, S. m. 11. Nu dăduse niciodată greș în cei aproape douăzeci de ani de dnd naviga pe aici. TUDORAN, P. 10. Navigau de zece zile. id. ib. 637, cf. DM. 2. (Despre nave) A se deplasa pe apă; a pluti. Corăbiile neguțătorești ale amîndurora puterilor avea voie a naviga (pluti) pă Dunăre. CR (1829), 2842/22, cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, v., POLIZU, PROT.-POP., n. D., PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Vapoare navigau pe mări pustii, spre porturi cu numiri fabuloase. C. PETRESCU, R. DR. 37. Corabia naviga spre Gibraltar. TUDORAN, P. 399. ♦ (Despre aeronave) A se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. cf. DL, DM. – prez. ind.: navighez și (rar) navig (NEGULICI, IORDAN, L. R. a. 136, L. ROM. 1961, nr. 1, 32). – Și: (învechit, rar) năvega vb. I. – Din it. navigare, fr. naviguer.