litigiu sn [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr litige, lat litigium] Conflict între persoane, instituții, state, care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc.

LITIGIU, litigii, s. n. (Jur.) Conflict putînd forma obiectul unui proces, ivit între persoane, instituții sau state. V. controversă. – Pl. și: (învechit) litigiuri (GHICA, S. 589).

LITIGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium].

LITIGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr. litige, lat. litigium)

LITIGIU ~i n. jur. Conflict care poate fi supus pentru rezolvare unui organ de jurisdicție. [Sil. -giu] /<fr. litige, lat. litigium

litigiu n. contestare judiciară.

*litígiŭ n. (lat. litigium, d. lis, litis, proces, și ágere, a duce). Proces, judecată, contestare.

litigiu s. n., art. litigiul, pl. litigii; art. litigiile (desp. -gi-i-)

litigiu [giu pron. gĭu] s. n., art. litigiul, pl. litigii; art. litigiile (-gi-i-)

litigiu s. n. [-giu pron. -giu], art. litigiul; pl. litigii, art. litigiile (sil. -gi-i-)

litigiu

litigiu, -gii.

LITIGIU s. 1. v. controversă. 2. v. neînțelegere.

litigiu s.n. 1 controversă. Litigiul se rezolvă cu ajutorul instrumentelor juridice. Au reușit să rezolve litigiul dintre ei. 2 altercație, animozitate, ceartă, conflict, contențiune, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, încontrare, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă¹, zâzanie, <rar> dezbin, <înv. și pop.> price, pricină, sfadă, toi², <pop. și fam.> bălăcăreală, bălăcărie, cârcotă, dihonie, garagață, râcă, <pop.> borboase, câră¹, harță, larmă, <fam.> caterincă, controversă, cuvânt, <înv. și reg.> holcă, pricaz¹, scârbă, zurbavă, <reg.> bucluc, cârșenie, ciorobor, dârdoră, hâcă, hâră¹, hârțoală, hoandră, năvârneală, poancă (v. ponc), poară, roanță, sâmbră, sfădălie, șcort, tărbacă, zoală, <înv.> certare, despărțire, dezunie, dezunire, dezuniune, gâlcevire, împerechere, împoncișare, împutăciune, județ, neașezare, neîngăduință, nepăciuire, netocmeală, netocmire, neunire, pacoste, pâră, peripiscă, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, scandal, sfară², sfadire, sminteală, voroavă, zavistie, <turc.; rar> zurba, <grec.; înv.> diaforă, filonichie, <fig.> ciocnire, coliziune, duel, fricțiune, război¹, scizură, <fig.; pop. și fam.> frecătură, <fig.; pop.> cociorvă, înfurcitură, țesală, <fig.; fam.> carambol, frecuș, meci¹, răfuială, <fig.; reg.> mârlăiță. Banii erau un motiv de litigiu între cei doi parteneri de afaceri.

LITIGIU s. 1. controversă. (~ a fost rezolvat de un arbitru.) 2. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ născut între două persoane.)

Nulla fere causa est, in qua non femina litem moverit (lat. „Aproape nu există proces în care femeia să nu fi pornit litigiul”) – Iuvenal, Satire (VI, 242-243) – Vezi: „Cherchez la femme!”