O definiție pentru hăghieci
Etimologice
hăghieci (-ce), s. n. – Surcele, lemne. Mag. ághegy „ramură” (Drăganu, Dacor., V, 364).
Intrare: hăghieci
hăghieci substantiv neutru
| substantiv neutru (N58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)