HILO- „lemn, materie, substanță”. ◊ gr. hylo „pădure, materie, substanță” > fr. hylo-, germ. id., engl. id. > rom. hilo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., ramură a biologiei care se ocupă, cu biodegradarea materialelor organice și anorganice sub acțiunea microorganismelor; ~fag (v. -fag), adj., 1. (Despre insecte) Care roade lemnul. 2. (Despre ciuperci) Care se hrănește cu țesut lemnos; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește în pădure; ~fite (v. -fit), s. f. pl., hilodofite*; ~gamie (v. -gamie), s. f., fuzionare a nucleului sexuat cu unul vegetativ; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., posibilitate de a recunoaște materialul din care este constituit un obiect numai prin explorarea tactilă, fără participare vizuală.