GÂTLAN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an.

gâtlan [At: M. COSTIN, ap. GCR 1, 206/22 / V: (îvr) gâltan, (reg) ~lean / Pl: ~i, ~e / E: pbl gâlt + -an] 1 sn (Înv) Gâtlej. 2 sn (Pop) Faringe. 3 sm (Om; reg) Cocostârc. 4-5 sf, a (D. fructe) (Varietate) alungită la unul dintre capete. 6 sf (Bot; îc) ~ne-galbene Crin galben.

GÂTLAN, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (în sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul din capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an.

GÂTLAN ~e n. înv. reg. (la om și la animale) Parte a corpului care unește capul cu trunchiul; gât. /<sl. glutu + suf. ~an

gâltan, ~ă smf, sn, a vz gâtlan

gâltean sm vz gâtlan

gâtlean sn vz gâtlan

GÎTLAN, gîtlane, s. n. (Transilv., Mold.) Gît. Arare un dropioi deosebit de mare înălța gîtlanul și privea spre turmă. SADOVEANU, O. A. II 223.

gătlan n. gâtlejul păsărilor și fiarelor. [Și gâltan = slav. GLŬTANŬ (v. gât)].

gâtlan² (înv., reg.) (desp. gâ-tlan) s. n., pl. gâtlane

gâtlan (înv., reg.) (gâ-tlan) s. n., pl. gâtlane

gâtlan s. n. (sil. -tlan), pl. gâtlane

GÂTLAN s. v. bâtlan, gât, grumaz, stârc cenușiu.

gîtlan s. v. BÎTLAN. GÎT. GRUMAZ. STÎRC CENUȘIU.

gâtlán, s.n. v. gâltan.

gâtlan, s.n. – v. gâltan („gât”).

gâltan, gâltanuri, gâltane, (gâtlan, gătlan), s.n. – (anat.) 1. Esofag, gât. 2. „Mărul lui Adam”; poama lui Adam (Ieud), nodul de la grumaz (Petrova), ciontu’ grumazului (Vad), (ALRRM, 1969: 96): „Iar unu’ mai hoțoman / Haț! găina de gâltan” (Bilțiu, 1990: 60). ♦ (onom.) Gâltan, nume de familie (12 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui gâtlan, din gâlt „gât, gâtlej” (< sl. glǔtanu) + suf. -an (MDA); din sl. glǔtanu (Șăineanu).

gâltan, -uri, -e, s.n. – (anat.) 1. Esofag, gât. 2. „Mărul lui Adam”; poama lui Adam (Ieud), nodul de la grumaz (Petrova), ciontu’ grumazului (Vad), (ALR 1969: 96): „Iar unu mai hoțoman / Haț! găina de gâltan” (Bilțiu 1990: 60). – Gâlt „gât, gâtlej” + -an (MDA).