dexonline

7 definiții pentru descăța

Explicative DEX

descăța v vz dezgăța block

descățá V. descaț.

desagăța v vz descăța^[1]

Această trimitere este spre cuvântul-titlu descăța, care face trimitere la dezgăța, dar acesta din urmă nu este menționat în acest dicționar. — Ladislau Strifler

descáț, a -ățá v. tr. (ca și a-caț). Trans. (Agrb. Înt. 114). Desprind.

Ortografice DOOM

descăț.

Regionalisme / arhaisme

descățá, descăț, v.t.r. (reg.) A (se) desface, a (se) despărți: „Da-oi slujbe la popa / Să mă pot eu descăța” (Papahagi, 1925: 264). – Cuv. autohton (Russu); din des- + (a)căța.

descăța, descăț, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) desface, a (se) despărți: „Da-oi slujbe la popa / Să mă pot eu descăța” (Papahagi, 1925: 264). – Cuv. autohton (Russu); din des- + (a)căța (< cață „băț cu cârlig”).

Intrare: descăța

descăța verb grupa I conjugarea I

verb (VT18)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) descăța	descățare	descățat descățatu‑	descățând descățându‑	singular	plural
		(a) descăța	descățare	descățat descățatu‑	descățând descățându‑	descață	descățați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	descaț	(să) descaț	descățam	descățai	descățasem
	a II-a (tu)	descați	(să) descați	descățai	descățași	descățaseși
	a III-a (el, ea)	descață	(să) descațe	descăța	descăță	descățase
plural	I (noi)	descățăm	(să) descățăm	descățam	descățarăm	descățaserăm descățasem
	a II-a (voi)	descățați	(să) descățați	descățați	descățarăți	descățaserăți descățaseți
	a III-a (ei, ele)	descață	(să) descațe	descățau	descățară	descățaseră

desagăța

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)