derés, adj. (reg.; înv.) Îndreptat, tăiat, curățat: „A ta-i plină de ovăs, / De cela ce nu-i deres” (Țiplea, 1906: 470). – Var. a lui dres (< derege, drege) (Scriban, MDA).

deres, adj. – (reg.; înv.) Îndreptat, tăiat, curățat: „A ta-i plină de ovăs, / De cela ce nu-i deres” (Țiplea, 1906: 470). – Var. a lui dres (< derege, drege) (Scriban, MDA).