7 definiții pentru decula
Explicative DEX
decula vt [At: ȘINCAI, HR. II, 281/32 / V: ~lca / Pzi: ~cul și ~lez / E: ns cf dăhula] (Trs; înv; c.i. oameni) 1 A bate foarte tare, a doborî la pământ (ca urmare a unor lovituri). 2 (Pex) A nimici.
❍ DECULA vb. tr. Trans. A deșela, a speti: Într’aceea Găvan pe Ghițu-l omoară, Cocoloș pe Titirez deculă (BD.-DEL.) [comp. DĂULA].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
DECULA, decul, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate rău, a deșela.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de tavi
- acțiuni
deculca v vz decula
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍ DECULAT adj. p. DECULA. Trans. Deșelat, spetit.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
deculéz v. tr. V. dăhulez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
decula, deculverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.