opțiuni
  • info

15 definiții pentru conciliu

din care

Explicative DEX

CONCILIU, concilii, s. n. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Din lat. concilium.

CONCILIU, concilii, s. n. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Din lat. concilium.

conciliu sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: lat concilium] (Bis) 1 Adunare de arhierei care decide asupra unor probleme de doctrină, dogme, morală sau disciplinare Si: sobor. 2 (Îs) ~l ecumenic Conciliu (1) la care iau parte arhierei ai unor confesiuni creștine din toată lumea.

CONCILIU, concilii, s. n. Adunare de arhierei în care se iau hotărîri asupra unor chestiuni de dogmă, morală sau disciplină bisericească; sobor. Conciliul de la Niceea.

CONCILIU s.n. Adunare de prelați în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, de morală etc.; sinod. [Pron. -liu. / < lat. concilium, cf. it. concilio].

CONCILIU s. n. adunare de prelați catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod. (<lat. concilium)

CONCILIU ~i n. For suprem al bisericii catolice, care rezolvă probleme de dogmă și de morală. [Sil. -ci-liu] /<lat. concilium

conciliu n. adunare de episcopi spre a decide asupra unor puncte de doctrină sau de disciplină ecleziastică; conciliu ecumenic, la care iau parte toți episcopii catolici prezidați de papa sau delegații săi. Dela primul din Nicea (325) până la ultimul din Roma (1870) au fost 19 concilie.

*conciliŭ n. (lat. concilium). Sobor, adunare de episcopĭ și de alțĭ teologĭ ca să discute chestiunĭ religioase. Conciliŭ ecumenic, al tuturor episcopilor.

Ortografice DOOM

conciliu [liu pron. Iĭu] s. n., art. conciliul; pl. concilii, art. conciliile (desp. -li-i-)

conciliu [liu pron. lĭu] s. n., art. conciliul; pl. concilii, art. conciliile (-li-i-)

conciliu s. n. [-liu pron. -lĭu], art. conciliul; pl. concilii, art. conciliile (sil. -li-i-)

conciliu, -lii.

Enciclopedice

CONCÍLIU (< lat. concilium) s. n. Adunare de preoți catolici convocată pentru a hotărî în chestiuni de dogmă, morală și disciplină bisericească. ◊ C. ecumenic = c. la care sînt convocați toți episcopii Bisericii catolice, prezidat de papă. Biserica catolică recunoaște 21 de c.e., în timp ce Biserica ortodoxă nu acceptă decît primele șapte c.e. ◊ C. local = c. reunind episcopii unei țări (c. național) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotărî în probleme privind clerul din țara sau regiunea respectivă. V. sinod; sobor.

Sinonime

CONCILIU s. v. sinod.

CONCILIU s. (BIS.) sinod, sobor. (~ la catolici.)

Intrare: conciliu
  • pronunție: concilĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conciliu
  • conciliul
  • conciliu‑
plural
  • concilii
  • conciliile
genitiv-dativ singular
  • conciliu
  • conciliului
plural
  • concilii
  • conciliilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conciliu, conciliisubstantiv neutru

  • 1. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sinod sobor
    • format_quote Conciliul de la Niceea. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.