codoșcă sf [At: CREANGĂ, GL. / V: ~doaș~ / Pl: ~oaște / E: codoș² + -că] (Prt) Proxenetă Cf pohoață, verigașă.

CODOȘCĂ, codoște, s. f. (Peior.) Femeie care mijlocește practicarea prostituției. – Codoș + suf. -că.

CODOȘCĂ, codoște, s. f. Codoașă. Codoșea de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei cel din ceea lume îi plîngea de milă. CREANGĂ, P. 179.

CODOȘCĂ ~te f. pop. Femeie care înlesnește practicarea prostituției; proxenetă. /codoș + suf. ~că

codoșcă f. mijlocitoare neonestă: îi spunea codoșca câte și mai multe CR. [Fem. din codòș = turc. KODOŠ].

codóșcă f., pl. ște și șce (d. codoș; bg. kodoška). Est. Triv. Pezevenche, rufiană, aceĭa care ține casă de femeĭ perdute. Fig. Femeĭe bătrînă și vicleană. – În Munt. est codoașcă. V. malercă.

codoașcă sf vz codoșcă

CODOȘ sm., CODOȘCĂ sf. Mijlocitor, mijlocitoare între femei și bărbați, în scop de desfrîu: îi spune codoșca cîte și mai multe ș’o face pe femeie să se alunece cu mintea (GRIG.) [tc. kodoš].

codoșcă s. f., g.-d. art. codoștei; pl. codoște

codoș, -doșcă f.

CODOȘCĂ s. v. proxenetă.

CODOȘCĂ s. codoașă, proxenetă, (înv.) pezevenche.