cartografiere sf [At: DA ms / V: (înv) ~iare / Pl: ~ii / E: cartografia] Executare a hărților și a planurilor topografice.

CARTOGRAFIERE s. f. Acțiunea de a cartografia. – Pronunțat: -fi-e-.

CARTOGRAFIERE, cartografieri, s. f. Acțiunea de a cartografia. [Pr.: -fi-e-]

CARTOGRAFIERE s.f. Acțiunea de a cartografia. [< cartografia].

cartografiare sf vz cartografiere

cartografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. cartografierii; pl. cartografieri

cartografiere (-to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. cartografierii; pl. cartografieri

cartografiere s. f. (sil. -gra-fi-e), g.-d. art. cartografierii; pl. cartografieri

CARTOGRAFIERE s. f. (< cartografia < cartografie + suf. -a): transpunere pe o hartă a faptelor lingvistice înregistrate într-o anchetă dialectală sau în anumite texte (dialectale sau literare). C. este una din metodele de prezentare a unui anumit peisaj dialectal și ea presupune transcrierea fonetică a formelor sau reprezentarea prin semne-simboluri, culori și hașuri a formelor dialectale (v. și hartă dialectală).