*1) cálice n., pl. tot așa, ca nume (lat. cálix, cálicis, d. vgr. kýlix, cupă, pahar). Poet. Cupă, pahar. – Ob., dar greșit, calíciŭ (fr. calice).

2) cálice n., pl. tot așa, ca nume (lat. cályx, cálycis, d. vgr. kályx, kálykos, boboc de floare, d. kalýpto, acoper). Bot. Cupa în care se unesc petalele floriĭ și care se compune din sepale. – Ob., dar greșit, calíciŭ (fr. calice).