plasture sm [At: BIBLIA (1688), 475²/57 / V: plastur (Pl: ~e) sn, plastore, (îrg) blastor, blastru, blastur (Pl: ~e) sn, (înv) plastură sf, plastor (Pl: ~e) sn, plastoră sf (Pl: ~re), plastră sf, plastru (Pl: ~ture)^[1] sn, plaștură (Pl: ~re) sf, pleaster, pleastru, pleastur, pflasture, bleastor^[2], bleastru^[3], bleastur (Pl: ~e) sn, flaștrom, (reg) pleasture / Pl: ~ri, (rar, sn) ~ / E: ngr μπλάστρι, lat plastrum, ger Plaster] 1 (Îvp) Pastă medicinală care se aplică pe o parte bolnavă a corpului. 2 Pansament pe care se întinde plasturele (1), pentru a fi aplicate pe corp Si: cataplasmă. 3 Fâșie îngustă de pânză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecție sau cu care se fixează un pansament Si: emplastru. 4 (Înv; îf plastru) Ghips.

PLASTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pînză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă și care se aplică pe o rană sau deasupra pansamentului, pentru a feri rana de infecție; emplastru. ♦ (Popular) Cataplasmă. Pune pe pieptul bolnavului un plasture de ceapă. ȘEZ. VIII 153. – Variante: plastur (CARAGIALE, O. VII 58), plastore (DELAVRANCEA, la TDRG), pleaster (NEGRUZZI, S. I 207), pleastru (CAZABAN, V. 45) s. m.

PLASTURE ~i m. Preparat farmaceutic constând dintr-o fâșie de pânză acoperită cu substanță lipicioasă, care se aplică pe o rană spre a o feri de infecție sau pentru a fixa un pansament; emplastru. /<ngr. blástri, lat. plastrum, germ. Pflaster

blastor sm vz blasture block

blastru sn vz plasture

blastur sn vz plasture

bleastur sn vz plasture

pflasture sn vz plasture

plastor sm vz plasture

plastoră sf vz plasture

plastore² sm vz plasture

plastră² sf vz plasture

plastru sn vz plasture

plastur sm vz plasture

plastură² sf vz plasture

plaștură sf vz plasture

pleaster sm vz plasture

pleastru sm vz plasture

pleastur sm vz plasture

pleasture sm vz plasture

blastor s.m. v. plasture.

*BLASTRU, BLASTUR, BLASTOR(E), PLASTUR, PLASTOR sm. și sn. ☠ Pînză preparată cu un strat subțire de medicament și cu o substanță cleioasă spre a se putea lipi pe piele: un blastru prea folositoriu la cai (DRĂGH.); să fie acolo ’n spițeria satului... blasturi și tot ce trebue vindecătorului (JIP.); plasturi negri cu care-și îmbină sprîncenele (I.-GH.) [ngr. μπλάστρι].

BLEASTUR 👉 BLASTRU.

PLASTORE s. m. v. plasture.

PLEASTER s. m. v. plasture.

PLEASTRU s. m. v. plasture.

blastru n. cataplasm. [Gr. mod. BLÁSTRI (gr. vechiu EMPLASTRON)].

plastur m. V. blastru: plasturii cei negri GHICA. [Nemț. PFLASTER].

blástru și blástur V. emplastru.

bleástru și bleástur V. emplastru.

*emplástru m. și n., pl. e și urĭ (vgr. émplastron. V. pĭastru și plastron). Medicament cleĭos întins pe o bucată de pînză făcut ca să fie lipit pe pelea unuĭ bolnav. – Vechĭ, azĭ pop. blastru, bleastru, plastru, pleastru, blastur, bleastur, plastur, pleastur (după ngr. blástri, vsl. rus. plástyrĭ, pol. plastr, germ. pflaster). V. talion 1.

plástru și plástur, V. emplastru.

pleástru, pleástur, V. emplastru.

plasture s. m., pl. plasturi

plasture s. m., pl. plasturi

plasture s. m., pl. plasturi

plasture

PLASTURE s. v. cataplasmă, compresă, prișniț.

PLASTURE s. (FARM.) emplastru, (înv.) sparadrap. (~ pus pe o rană.)

plasture s. v. CATAPLASMĂ. COMPRESĂ. PRIȘNIȚ.

PLASTURE s. (FARM.) emplastru, (înv.) sparadrap. (~ pus pe o rană.)

PLASTRU s. v. ghips, ipsos.

plastru s. v. GHIPS. IPSOS.