brie s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, cu frunzele ascuțite, cu florile albe și cu fructele aproape cilindrice (Meum athamanticum). • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.

BRIE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

brie s. f., art. bria, g.-d. art. briei; pl. brii, art. briile

MEUM Mill., MEUM, fam. Umbelliferae. Gen cu o singură specie, înrudită cu Ligusticum, originar din vestul Europei, în munți: Meum athamanticum Jacq. Specie care înflorește vara. Flori albe sau galbene-albicioase, uneori cu reflexe roșietice, lung-pedunculate, dispuse în mici umbele reunite în umbele compuse. Fructe, achene oblong-ovate. Frunze verzi, moi, bipenat-sectate, cu foliolele penat-sectate, cu multe crestături adînci la vîrf. Plantă perenă, erbacee, aromată, cu rizom inelat, tulpină glabră (30- 35 cm înălțime).

BRIE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală.

BRIE s. v. slăbănog.