3 definiții pentru amănunțitor
Explicative DEX
amănunțitor, ~oare a [At: I. IONESCU, C. 80 / V: -ăru-, ~ăru- (reg) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: amănunți + -tor] (Agr; d. sol) Ușor de sfărâmat, de fărâmițat, de afânat.
amărunțitor1, ~oare a vz amănunțitor
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
amărunțitor2, ~iu a vz amănunțitor
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
 Intrare: amănunțitor 
  amănunțitor adjectiv 
 |    adjectiv (A66)    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
 amărunțitor adjectiv 
 |    adjectiv (A66)    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||