opțiuni
5 definiții pentru amenințătură

Explicative DEX

amenințătură sf [At: CANTEMIR, HR. 300 / V: (îvr) amelețăt- / Pl: ~ri / E: amenința + -(ă)tură] (Îvr) Primejdie.

AMENINȚĂTURĂ, AMERINȚĂTURĂ (pl. -turi) sf. (BUD.) = AMENINȚARE.

amenințătúră f., pl. ĭ. Rar. Amenințare.

amelețătură sf vz amenințătură

amelețătúră f., pl. ĭ (d. ameliț. V. ameninț). Vechĭ. Mențiune, pomenire.

Intrare: amenințătură
amenințătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amenințătură
  • amenințătura
plural
  • amenințături
  • amenințăturile
genitiv-dativ singular
  • amenințături
  • amenințăturii
plural
  • amenințături
  • amenințăturilor
vocativ singular —
plural —
amelețătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amelețătură
  • amelețătura
plural
  • amelețături
  • amelețăturile
genitiv-dativ singular
  • amelețături
  • amelețăturii
plural
  • amelețături
  • amelețăturilor
vocativ singular —
plural —
amerințătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amerințătură
  • amerințătura
plural
  • amerințături
  • amerințăturile
genitiv-dativ singular
  • amerințături
  • amerințăturii
plural
  • amerințături
  • amerințăturilor
vocativ singular —
plural —