harababură sf [At: POLIZU / V: ar~ / Pl: ~ri / E: tc anababulă] (Pfm) 1 Dezordine. 2 Învălmășeală. 3 Încurcătură. 4 Gălăgie. 5 Scandal.

HARABABURĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală (însoțite de zgomot), scandal. (Atestat în forma arababură) În circiumă e arababură mare. DELAVRANCEA, S. 6. Intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 350. – Variantă: arababură s. f.

HARABABURĂ ~i f. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<ngr. allabábulla

alababulă sf vz arababură^[1]

alababură sf vz arababură

arababură sf vz harababură

ALABABULĂ, ALABABURĂ = ARABABURĂ.

ARABABURĂ sf. Amestec de lucruri multe la un loc, neorînduială: intră în casă și văzu o ~ de nu-i mai da nimeni de căpătîiu (ISP.).

ARABABURĂ s. f. V. harababură.

arababură f. 1. amestecătură, claie peste grămadă; 2. fig. încurcătură. [Gr. mod. ALABABULA = venețian alababala, întrún mod confuz, termen de origină onomatopeică].

harababură s. f., g.-d. art. harababurii; pl. harababuri

harababură s. f., g.-d. art. harababurii; pl. harababuri

harababură s. f., g.-d. art. harababurii; pl. harababuri

harababură

arababură, -ri.

arababură s. f. – Dezordine, încurcătură, scandal. – Var. harababură, (h)alababură. Tc. anababulla, sau ngr. ἀλλαμπάμπολλα, cu var. ἀναμπαμποῦλα și ἀναμπουμποῦλα (DAR). Pare a fi creație expresivă, comună și altor limbi; cf. lat. med. baburra „nebunie” (Du Cange; Castro 174), ngr. βαβοῦρα cu același sens, ven. alabalá „în chip confuz”, sp. zurriburri.

HARABABURĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.

harababură s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.