opțiuni
  • info

7 definiții pentru încrâncenat

Explicative DEX

ÎNCRÂNCENAT, -Ă, încrâncenați, -te, adj. Înspăimântat, înfiorat (de frică, de scârbă, de mânie etc.). ♦ Fig. Crâncen, neîndurător. – V. încrâncena.

ÎNCRÂNCENAT, -Ă, încrâncenați, -te, adj. Înspăimântat, înfiorat (de frică, de scârbă, de mânie etc.). ♦ Fig. Crâncen, neîndurător. – V. încrâncena.

încrâncenat, ~ă a [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 470 / V: ~cinat, ~crincinat / Pl: ~ați, ~e / E: încrâncena] 1 Cuprins de groază. 2 Cu pielea încrețită de frică, de scârbă etc. 3 Încăpățânat. 4 Încruntat. 5 Nemulțumit. 6 Înverșunat. 7 Ferm. 8 (D. lupte) Sângeros. 9 (Fig) Neîndurător.

încrâncinat, ~ă a vz încrâncenat

încrincinit, ~ă a vz încrâncenat

ÎNCRÎNCENAT, -Ă, încrîncenați, -te, adj. (Despre ființe și mai ales despre părți ale corpului lor) Contractat, înfiorat. Degetele mîinilor îi stăteau încrîncenate. CAMILAR, N. I 180. Lumea... se uita și-și simțea carnea încrîncenată de ceea ce vedea. PAS, Z. III 11. ♦ Fig. Cumplit, neîndurat, nemilos. Toată fărîma de viață și tot veninul urii încrîncenate erau trădate de privirile cîinoase ale ochilor cenușii, întunecați ca pulberea. MIHALE, O. 219.

Sinonime

ÎNCRÂNCENAT adj. 1. cutremurat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimântat, zguduit, (înv. și pop.) spăimântat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la primirea veștii.) 2. v. înverșunat.

ÎNCRÎNCENAT adj. 1. cutremurat, înfiorat, înfricoșat, îngrozit, înspăimîntat, zguduit, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la primirea veștii.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)

Intrare: încrâncenat
încrâncenat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatul
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatul
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenată
  • ‑ncrâncenată
  • încrâncenata
  • ‑ncrâncenata
plural
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenații
  • ‑ncrâncenații
  • încrâncenate
  • ‑ncrâncenate
  • încrâncenatele
  • ‑ncrâncenatele
genitiv-dativ singular
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatului
  • ‑ncrâncenatului
  • încrâncenate
  • ‑ncrâncenate
  • încrâncenatei
  • ‑ncrâncenatei
plural
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenaților
  • ‑ncrâncenaților
  • încrâncenate
  • ‑ncrâncenate
  • încrâncenatelor
  • ‑ncrâncenatelor
vocativ singular — —
plural — —
încrâncinat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrincinit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrâncenat, încrâncenatăadjectiv

  • 1. Înspăimântat, înfiorat (de frică, de scârbă, de mânie etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: contractat înfiorat înspăimântat
    • format_quote Degetele mîinilor îi stăteau încrîncenate. CAMILAR, N. I 180. DLRLC
    • format_quote Lumea... se uita și-și simțea carnea încrîncenată de ceea ce vedea. PAS, Z. III 11. DLRLC
    • 1.1. figurat Crâncen, cumplit, nemilos, neîndurat, neîndurător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: crâncen cumplit nemilos neîndurat neîndurător
      • format_quote Toată fărîma de viață și tot veninul urii încrîncenate erau trădate de privirile cîinoase ale ochilor cenușii, întunecați ca pulberea. MIHALE, O. 219. DLRLC
etimologie:
  • vezi încrâncena DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „încrâncenat” (5 clipuri)