înapoi¹ [At: DOSOFTEI, PS. 288/42 / V: ~a, înăp~, îra~, na~, năp~, ra~ / S și: înna~ / E: în- + apoi] 1 av În direcția contrară înaintării Si: în spate, îndărăt. 2 av (Îlv) A da ~ A se retrage. 3-4 av (Îal; fig) A ceda (într-o discuție sau) într-o acțiune. 5 av (Îal; fig) A fi în regres. 6 av (Îlv) A veni ~ A reveni. 7 av (Îlv) A se da ~ A se codi. 8 av (Îla) Rămas ~ Retardat. 9 i (Reg; îf rapoi) Cuvânt cu care sunt mânate animalele. 10 av (Reg; îe) Târ năp~, târ năinte Boală nedefinită mai îndeaproape. 11 av (Înv) Mai sus. 12 av La locul de proveniență. 13 av În locul unde a fost mai înainte. 14 av (Îlv) A da (ceva) ~ A restitui. 15 av (Îe) A-și lua vorba ~ A-și retrage făgăduiala făcută. 16 av (Îae) A reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 17 av Cu treaptă mai jos. 18 av Inferior altora ca valoare. 19 av La o dată anterioară celei prezente. 20 pp (Îf înapoia) În urma. 21 pp Îndărătul cuiva sau a ceva.

ÎNAPOI I. adv. În urmă, la spate, îndărăt; (P): la plăcinte înainte și la războiu ~ 👉 ÎNAINTE I. 1; a rămînea ~; a merge ~ ca racul; a se uita ~; a veni ~; a se întoarce ~, a veni iar la locul de unde a plecat; a-și lua vorba ~, a nu mai voi să se țină de vorbă; a da ~, a) a întoarce, a restitui, a da îndărăt un lucru împrumutat; b) a se retrage: calul... începe... a sări în două picioare și a da înapoi (CRG.); cu acest din urmă înțeles și: a se da ~. II. interj. Strigăt adresat cuiva, spre a se retrage, spre a se depărta: ~, nelegiuiților! III. ÎNAPOIA prep. construită cu genit. În urma, la spatele, îndărătul: ~ mea; ~ frontului [lat. in + ad-post].

ÎNAPOI adv. I. (Cu sens local) 1. În spate, în dos, îndărăt. Un voinic pe-un murg călare Înapoi se uită dus. IOSIF, PATR. 51. Scoate gresia... și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189. ◊ Expr. A da înapoi = a) a face cîțiva pași îndărăt, a se retrage. Calul fiului de crai... începe... a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. (Fig.) Făcînd un pas ca acesta nu mai puteam da înapoi. CARAGIALE, O. III 90; b) fig. a regresa, a decădea, a fi în declin. (Pleonastic) A se trage înapoi = a se retrage. Uncheașul s-a tras înapoi și a dat prin niște rîpi străine. SADOVEANU, V. F. 50. Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, M. 14. ♦ (Învechit; într-un text, ca trimitere la un pasaj anterior) Mai sus. Sinan-pașa fu apoi chemat la Constantinopol și depărtat din vizirat, după cum am văzut înapoi. BĂLCESCU, O. II 69. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost mai înainte. Plecarea înapoi a fost la opt seara. CAMIL PETRESCU, U. N. 124. Să aducă înapoi pe boieri. REBREANU, R. II 230. Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ieie de a doua pară. ALECSANDRI, O. P. 258. ◊ Expr. A da înapoi = a restitui, a înapoia. Pămîntul înapoi nu-l mai dăm! REBREANU, R. I 133. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută, a-și călca angajamentul; a reveni asupra celor spuse, rectificînd o greșeală. Își luă vorba înapoi și... reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, S. III 46. A veni înapoi = a reveni, a se întoarce. (Regional) A veni carte-napoi = a veni răspuns la o scrisoare. Ș-o venit carte-napoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433. 3. Într-un loc inferior (ca valoare), cu o treaptă îndărăt, în urmă. Cîn’ te văd, mîndro, pe tine, Coasa mea nu taie bine; Cîn’ne-ntîlnim amîndoi, Rămîn cu lucru-napoi. ANT. LIT. POP. I 146. II. (Cu sens temporal) Mai demult, (mai) înainte de timpul actual. Înapoi cu veacuri...

ÎNAPOI adv. 1) În partea din spate; în urmă; îndărăt. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda într-o acțiune, într-o discuție; c) a fi în declin; a regresa. 2) La locul pe care îl ocupa anterior; în locul unde se afla mai înainte; îndărăt. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a înapoia; a restitui. A-și lua vorba ~ a-și retrage spusele; a renunța la cele afirmate anterior. 3) Cu o treaptă mai jos; într-un loc sau într-o situație mai dezavantajoasă. ◊ A da (pe cineva) ~ a coborî în rang (pe cineva); a retrograda. 4) Într-o perioadă de timp trecut; în urmă; îndărăt. Teoria e orientată ~. [Sil. în-a-] /în + apoi

înapoi adv. indică: 1. o direcțiune retrogradată, la spate: a privi înapoi; 2. o mișcare de retragere: s’a întors înapoi; 3. de întârziere: ceasornicul a rămas înapoi; 4. de alungare: înapoi, sceleratule! [V. apoi].

înapóĭ, prep. cu gen. (în și apoĭ). Dinapoĭ, după (cu stare saŭ mișcare): înapoĭa mea, înapoĭa caseĭ. Înapoi! Înapoĭa mea (adică du-te!) – Și rapóĭ (est) ca strigăt caluluĭ să se dea înapoĭ = „nazat”. V. dinapoĭ și cp. cu dinainte, înainte.

înapoia² pp vz înapoi¹

înăpoi av, pp vz înapoi

îrapoi av vz înapoi

napoi¹ av, pp, sn vz înapoi

năpoi av, pp, sn vz înapoi

ÎNAPOIA (-oiez), ‼ ÎNAPOI (-oiesc) I. vb. tr. ① A da înapoi (un lucru împrumutat), a restitui: i-am împrumutat cartea, dar nu mi-a înapoiat-o încă; fă bine de înapoiește un leu tovarășului dumitale (CRG.) ¶ 2 A da mai la urmă, cu o treaptă mai jos. II. vb. refl. A se întoarce, a veni înapoi.

LUA (iau, iei, ia, luăm, luați, iau; -pf. luai; -part. luat) I. vb. tr. 1 A prinde cu mîna, a apuca ceva spre a ținea în mînă: ~ cu mînă, cu degetele; ~ armele, a se înarma; Ⓕ: ~ în mină o afacere, a se ocupa de aproape de ea ¶ 2 A prinde, a apuca pe cineva de o parte a corpului: ~ de mînă, de braț, de păr, de piept, de gît, de mijloc; ~ în brațe, în ghiare; Ⓕ: ~ în unghii ¶ 3 A prinde, a apuca altfel decît cu mînă: ~ jar din sobă cu lopățica ¶ 4 A băga în gură, a bea, a mînca; a respira: Iei cu noi un pahar de vin? – Nu iau nimic dimineața; n’am luat nimic în gură astăzi; ~ aer, a se plimba spre a respira aer curat; pr. ext. ~ apă, a intra, a pătrunde apa în ceva (într’o încălțăminte, într’o încăpere, etc.): ~ apă la galoși; o corabie ce luase apă se legăna odată la dreapta (S.-ALD.) ¶ 5 A pune, a așeza pe o parte a corpului său: ~ pe genunchi; ~ în cîrcă, în spate ¶ 6 A cuprinde: vedeai numai focuri în toate părțile, cît luai cu ochiul (l.-GH.); a-l ~ fiori, groaza, jalea ¶ 7 A pune stăpînire, a se face stăpîn pe ceva sau pe cineva; a ocupa cu sila; a cuceri: l-a luat Dumnezeu; să-l ia dracul; ~ cu asalt; ~ un oraș, o cetate, un tun, un steag ¶ 8 A apuca cu sila, a răpi; (P): cu sila poți ~ omului, dar cu sila nu-i poți da; ~ cuiva pîinea de la gură ¶ 9 A face să piardă, să se prăpădească: această lucrare mi-a luat prea mult timp ¶ 10 ~ viața, sufletul cuiva; să nu dormi în ziua de Sfîntu Gheorghe, că iei somnul mieilor (GOR.); ~ auzul, a asurzi: clopotele mari și mici sunau la o sută de biserici, de luau auzul (l.-GH.); ~ ochii, a orbii: sclipeau diamantele de pe dînsa, de luau ochii celor ce se uitau la ea (ISP.); ~ mintea, mințile, a face să-și piardă mintea ¶ 11 A paraliza, a poci: ~ o mînă, un picior, a rămînea olog, damblagiu: ielele i-au luat gura și picioarele (CRG.) ¶ 12 A pierde: își luase nădejdea de la dînsa (ISP.) ¶ 13 A tăia, a reteza: zmeii, cum intrau, el, hîrșt ! le lua capul (ISP.); Făt-frumos îi luă un picior cu săgeata (ISP.) ¶ 14 A fura: pungașul mi- luat toți banii din buzunar ¶ 15 A ridica spre a duce undeva: l-au luat pe sus ¶ 16 A scoate: ~ din cutie, din dulap; a-și ~ pălăria din cap; ~ sînge ¶ 17 A extrage, a împrumuta, a-și însuși: am luat acest pasaj din Seneca; am luat acest cuvînt de la Francezi ¶ 18 A duce cu sine: a-și ~ bastonul, pardesiul, cărțile; te iau cu mine la teatru ¶ 19 A se îmbrăca: ~ doliul, a se îmbrăca în haine de doliu ¶ 20 A se folosi, a se servi de ceva sau de cineva; a alege pentru un anumit scop: ~ un scaun, o trăsură, trenul, vaporul; ~ de martor, a invoca mărturia cuiva; ~ de model; ~ un titlu, a-și da un titlu: a luat titlul de domn ¶ 21 A alege, a dispune, a se hotărî într’un fel: ~ o hotărîre; ~ măsurile cuvenite ¶ 22 A face o anumită mișcare: ~ fuga; a-și ~ sborul ¶ 23 A merge, a apuca pe un drum, a se îndrepta într’o anumită direcție: ~ un drum greșit; să dăm foc satului și să luăm calea pădurilor (ISP.); a-și ~ cîmpii 👉 CÎMP 9; a-și ~ lumea în cap 👉 CAP 21 ¶ 24 A cumpăra, a-și procura ceva, a se îngrijji cu ceva pentru uzul personal: a-și ~ o pălărie; ~ o casă cu chirie; ~ pe datorie; ~ informațiuni, note ¶ 25 A primi: ~ sfatul. părerea cuiva; ~ lecțiuni ¶ 26 A tocmi, a primi în slujbă: ~ o bucatăreasă, o fată în casă, un rîndaș; ~ un profesor de muzică ¶ 27 ~ de nevastă, de soție, a se însura; ~ de bărbat, a se mărita ¶ 28 A primi la sine (în gazdă, etc.): ~ în pensiune; ~ un copil să-l crească ¶ 29 ~ asupră-și 👉 ASUPRA 4 ¶ 30 Ⓟ ~ în pîntece, a rămînea însărcinată ¶ 31 A socoti drept altul, a confunda cu altul: l-am luat drept secretarul școalei ¶ 32 A înțelege, a pricepe într’un fel sau altul, a tălmăci, a interpreta: ~ în nume de bine; ~ în înțeles rău; ~ în serios, în glumă ¶ 33 A trata pe cineva, a se purta cu cineva: ~ în rîs, în batjocură, în bătaie de joc, peste picior; ~ cu binișorul; cum o să știe el răbda, cînd l-or ~ cu răul! (VLAH.); nu mă ~ așa! ¶ 34 A cere (un preț): cît ia pentru o pereche de ghete! ¶ 35 ⚚ A primi (ceea ce se oferă): ia tot ce i se dă; ~ mită, bacșis ¶ 36 ~ înapoi, a retrage: a-și ~ vorba înapoi 👉 ÎNAPOI I. ¶ 37 A căpăta, a dobîndi: a-și ~ licență, doctoratul ¶ 38 A-și însuși: ~ un obiceiu rău ¶ 39 🩺 A căpăta o boală prin molipsire ¶ 40 A se trage, a deriva, a purcede: a-și~ naștere; a-și ~ numele ¶ 41 A începe: ~ ofensiva; ~ foc, a începe să ardă, a se aprinde; ~ la purtare, a începe să poarte; ~ la bătaie, la ceartă, a începe să bată, să certe; ~ cuvîntul, a începe să vorbească ¶ 42 A o ~, a apuca, a se îndrepta: a o ~ la dreapta, la stînga; zăriră niște palaturi care se învîrteau după soare și o luară într’acolo (ISP.); a o ~ la picior, la fugă, la sănătoasa, a începe să alerge, a fugi ¶ 43 A-l ~, a-l cuprinde, a avea o anumită sensație: a-l ~ cu cald, cu frig, cu fiori ¶ 44 Construit cu anumite substantive, formează locuțiuni cari se pot înlocui adesea cu un verb simplu: ~ aminte 👉 AMINTE 5; ~ apărarea, a apăra; ~ fuga, a fugi; ~ îndrăzneala, a îndrăzni; ~ loc, a se așeza; ~ parte, a participa; ~ pielea, a despuia (de piele); a-și ~ rămas bun, ziua bună, a se despărți cu urările obicinuite înainte de plecare; a-și ~ răspunderea, a se face răspunzător; ~ seama, etc. 👉 SEAMĂ; ~ cu vorba, a face să se gîndească la altceva; ~ la ochi(u) 👉 OCHIU I. 5. II. vb. refl. 1 A se prinde cu mîna, a se apuca de ceva: a se ~ cu mîinile de păr ¶ 2 A se ~ după cineva, a) a merge după dînsul, a-l urma, a-l urmări: văzîndu-l că iese din casă, m’am luat după el; se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două, și nu-l nemeri (ISP.); b) a imita pe cineva, a face ca dînsul, a-l asculta, a urma sfatul cuiva: rău e și ciudat a se ~ omul după gura satului (ISP.); m’am luat după capul tău cel sec (CRG.) ¶ 3 A se căsători: deși sînt aproape zece ani de cînd ne-am luat... n’am ajuns încă să fim... prieteni (VLAH.); de cînd se luaseră, ducea de geaba dorul unui copil măcar (CAR.) ¶ 4 A se purta: a se ~ bine, cu binișorul pe lîngă cineva ¶ 5 🩺 A căpăta o boală molipsitoare: boala asta se ia prin atingere; rîsul e o boală lipicioasă, se ia unul de la altul (BR.-VN.) ¶ 6 A se apuca să facă ceva: a se ~ la ceartă, la bătaie, la vorbă ¶ 7 F A se ~ cu ’uleaua, a se ameți cu băutura, a se îmbăta ușor ¶ 8 A se ~ de gînduri 👉 GÎND 10 ¶ 9 A uita de griji, de urît, etc. ocupîndu-se cu ceva, a se distra: se lua cu treaba și uita de urît (CRG.); ne duceam băieții și fetele unii la alții cu lucrul, ca să ne luăm de urît (CRG.); ziua ca ziua, mă mai iau cu caprele, dar noaptea toate stihiile năpădesc pe mine (ALECS.) [lat. lĕvare „a ridica”].

NAPOI 👉 ÎNAPOI.

înapoi (desp. î-na-/în-a-) adv.

!înapoi (î-na-/în-a-) adv.

înapoi adv. (sil. mf. în-)

înapoi

înapoi.

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

GIB MEINE JUGEND MIR ZURÜCK! (germ.) dă-mi tinerețea înapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto împlinirea acestei dorințe, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reușit să le afle din cărțile studiate într-o viață de om.

RETRO SATANA! (lat.) înapoi Satană! – Matei 4, 10 și Marcu 8, 33. Cuvinte atribuite de evangheliști lui Iisus, prin care se exprimă, în mod obișnuit, refuzul unei propuneri făcute de o persoană.

VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, dă-mi legiunile înapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigătul lui Octavian August la primirea știrii că generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni în luptele cu germanii. Strigăt de deznădejde în fața unei pierderi ireparabile.

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

Înapoi ≠ înainte