4 definiții pentru urmatic
Explicative DEX
urmatic, ~ă a [At: BARONZI, L. 123 / Pl: ~ici, ~ice / E: urmă + -atic] 1 (Rar) Ultim (1). 2 (Olt; d. copii) Mezin. 3 (Olt; d. oi) Care rămâne în urma turmei.
❍URMATIC adj. Olten. (CIAUȘ.) Cel din urmă copil născut, cel mai mic dintre copii, mezin, prîslea.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
Sinonime
URMATIC s. v. mezin, prâslea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urmatic s. v. MEZIN. PRÎSLEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: urmatic
urmatic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)