tabacheră sf [At: CUGETĂRI II, 43^v/20 / V: (reg) ~re (Pl: -ri), (înv) ~achieră, ~achiere, tăbăcherie, (reg) ~atere, tăbăcheră sf tabăchier sn / Pl: ~re / E: ngr ταμπακιέρα, it tabacchiera cf fr tabatière] 1 Cutiuță pentru păstrarea tutunului sau a țigărilor Si: portțigaret, (rar) porttabac, portțigar, (îvr) tabacherniță, (înv) pixis, tăbăcar² (4), (reg) picsă, toză (1). 2 (Pan) Fereastră mică, înclinată, executată în panta acoperișului unei construcții. 3 (Arg) Cap¹ (la om) Si: (arg) cutiuță.

TABACHERĂ, tabachere, s. f. 1. Cutiuță de lemn, de metal, de piele etc., în care se păstrează tutunul sau țigările. Calistrat Bogza se scociorî în chimir, scoase tabachera, o deschise și-și răsuci o țigară groasă. SADOVEANU, B. 255. Îi oferi deschisă frumoasa tabacheră plată de aur. CAMIL PETRESCU, N. 53. Împreună cu basmaua și tabachera am băgat și cartea d-tale în sîn! NEGRUZZI, S. I 223. 2. Fereastră înclinată, executată în panta acoperișului unei construcții. – Pl. și: tabacheri. – Variantă: tabachere (SADOVEANU, O. VIII 14, C. PETRESCU, Î. II 171, CARAGIALE, O. III 148) s. f.

TABACHERĂ s.f. (Arhit.) Ferestruică situată în planul acoperișului, care permite luminarea și aerisirea podului sau a unei mansarde. [După fr. (fenêtre à) tabatière].

TABACHERĂ s. f. 1. cutiuță în care se păstrează tutunul și țigările. 2. ferestruică în planul acoperișului unei construcții care se deschide ca un capac. (< ngr. tabakera, it. tabacchiera)

TABACHERĂ ~e f. 1) Cutiuță în care se păstrează țigările sau tutunul. 2) Ferestruică care se deschide în sus, făcută în panta acoperișului unei construcții. [G.-D. tabacherei] /<ngr. tabakéra, it. tabacchiera

tabacheră f. cutioară de tabac. [Serb. TABAKERA].

tabachere sf vz tabacheră

tabachieră sf vz tabacheră

tabachiere sf vz tabacheră

tabatere sf vz tabacheră

tabăchier sn vz tabacheră

tăbăcheră sf vz tabacheră

tăbăcherie sf vz tabacheră

tabachére f., pl. ĭ (ngr. tabakiéra, it. tabacchiera, fr. tabatière; rus. tabakérka, pol. tabakiera, -kierka). Cutioară de ținut tutun orĭ țigărĭ. V. chisea 2.

tabacheră s. f., g.-d. art. tabacherei; pl. tabachere

tabacheră s. f., art. tabachera, g.-d. art. tabacherei; pl. tabachere

tabacheră s. f., art. tabachera, g.-d. art. tabacherei; pl. tabachere

tabacheră

tabachere, -rea a., -ri pl.

tabacheră, tabachere s. f. (intl.) ultima persoană dintr-o coadă.

TABACHERĂ s. v. cap.

TABACHERĂ s. portțigaret, (rar) porttabac, portțigar, (Ban., Transilv. și Bucov.) picsă, (prin Transilv.) tarță, (înv.) tabacherniță, (arg.) magazie. (Își ține țigările în ~.)

tabacheră s. v. CAP.

TABACHERĂ s. portțigaret, (rar) porttabac, portțigar, (Ban., Transilv. și Bucov.) picsă, (prin Transilv.) tarță, (înv.) tabacherniță, (arg.) magazie. (Își ține țigările în ~.)