14 definiții pentru târșâială
- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
TÂRȘÂIALĂ, târșâieli, s. f. Târșâit1. [Var.: (reg.) târșială s. f.] – Târșâi + suf. -eală.
târșâială sf [At: DELAVRANCEA, S. 226 / P: ~șâ-ia~ / V: (reg) ~șăi~, ~și~ / Pl: ~ieli / E: târșâi + -eală] (Pop) 1-2 Târșâit1 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRȘÂIALĂ, târșâieli, s. f. Târșâit1. [Pr.: -șâ-ia-. – Var.: (reg.) târșială s. f.] – Târșâi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÂRȘIALĂ s. f. v. târșâială.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRȘIALĂ s. f. v. târșâială.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
târșăială sf vz târșâială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
târșială sf vz târșâială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎRȘIALĂ s. f. v. tîrșîială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRȘÎIALĂ, tîrșîieli, s. f. (Și în forma tîrșială) Tîrșîit. Roata din jurul lui îl asculta neclintită, ferindu-se chiar de a-și întinde picioarele, ca nu cumva tîrșiala rogojinelor să-i turbure șirul. DELAVRANCEA, S. 226. – Variantă: tîrșială s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîrșîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tîrșîi.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
târșâială s. f., g.-d. art. târșâielii; pl. târșâieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
târșâială s. f., g.-d. art. târșâielii; pl. târșâieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
târșâială s. f., g.-d. art. târșâielii; pl. târșâieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TÂRȘÂIALĂ s. v. târșâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎRȘÎIALĂ s. tîrșîit, tîrșîitură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
târșâială, târșâielisubstantiv feminin
- sinonime: târșâit târșâitură
- Roata din jurul lui îl asculta neclintită, ferindu-se chiar de a-și întinde picioarele, ca nu cumva tîrșiala rogojinelor să-i turbure șirul. DELAVRANCEA, S. 226. DLRLC
-
etimologie:
- Târșâi + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.